Sy Montgomery(n. 1958) este naturalist şi scriitoare de ficţiune şi nonficţiune pentru copii şi adulţi. Cele două zeci şi opt de cărţi care îi poartă semnătura sunt rezultatul unei munci de cercetare şi investigare continue asupra necuvântătoarelor. The Boston Globe au caracterizat-o ca fiind o combinaţie între Indiana Jones şi Emily Dickinson. A primit numeroase nominalizări şi premii de profil.

 În mintea unei caracatiţe ne îndreaptă atenţia spre lumea apelor, şi mai ales spre miile de specii ce o populează.

Să te scufunzi în ocean înseamnă să pătrunzi  în subconştientul vast şi visător al planetei.  Să te încredinţezi adâncurilor lui, curenţilor şi forţei lui e o experienţă care te smereşte şi te eliberează.

   O sumedenie de înotătoare, cu nume dintre cele mai bizare, defilează prin filele cărţii pentru a ne convinge de faptul că sunt vietăţi uşor de îndrăgit. În fruntea paradei de calamari vampir, stele de mare, mixine, peşti undiţari, dragoni de mare, scalari, epinefele şi ciripede se află cea care ocupă un loc special în inima autoareai: caracatiţa. Acest cefalopod năstruşnic, imprevizibil, cu o memorie de invidiat, răzbunător, ingenios şi periculos este capabil să surprindă în permanenţă pe cei care îl studiază: “Creierul uman e împărţit în 4 lobi, cărora le sunt asociate funcţii diferite. Creierul caracatiţelor poate avea între 50 şi 75 de lobi. Iar majoritatea neuronilor unei caracatiţe nici măcar nu se află în creier, ci în tentacule. Cefalopodul poate să realize mai multe acţiuni simultan :”…să coordoneze toate tentaculele, să-şi schimbe forma, culoarea, să înveţe, să gândească, să ia decizii şi să memoreze toate acestea în timp ce procesează o avalanşă de informaţii tactile şi gustative care-i sunt furnizate de fiecare centimentru al pielii ei şi să desluşească potopul de imagini vizuale oferite de ochii bine dezvoltaţi, aproape omeneşti.

   Scrierea abundă în informaţii şi curiozităţi, dar maniera în care sunt relatate îi conferă un aer lipsit de ariditate. Folosind tot felul de condimente stilistice, autoarera reuşeşte să menţină curiorizatea cititorului  activată.

  Sy Montgomery este contagioasă, ştie să transmită bucuria descoperirii pe care o trăieşte de fiecare dată când se află în compania locuitorilor oceanelor; tristeţea care o stăpâneşte atunci când unele moluşte ies din peisaj; nerăbdarea faţă de fiecare întâlnire cu ele. Fie vizitând necuvântătoarele în mediul lor natural, fie prin vizite făcute cu constanţa unui dependent la Acvariu, alături de alţi iubitori ai vietăţilor oceanice, observă şi cele mai mici modificări de dispoziţie ale viţuitoarelor marine. Fiecare interacţiune îi conferă o bucurie unică, aparte, incomplet descrisă prin intermediul cuvintelor.

   Cartea m-a acaparat în ciuda faptului că nu împărtăşesc pasiunea autoarei. Iar mitul monstrului marin cu tentacule, care distruge totul în jur, a krakenului şi-a pierdut din substanţă, lăsând locul unei curiozităţi de a vizita cât mai curând un acvariu de proporţii pentru a observa, măcar un pic, misterioasa cefalopodă.

Editura: ART
An apariţie: 2018
Gen: nonficţiune

Vă mulțumesc pentru citirea articolului!

Recenzie realizată de:
   Brîndușa Argint
 briargint@gmail.com 

 

 

 

2068total visits,10visits today

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *